Ai avut vreodată impresia că, pe măsură ce faci mai multe, cu cât mai mult te strofoci, cu atât primești mai puțină recompensă, validare, recunoaștere?
Uneori poate simți că, după ce te-ai străduit, ai încercat, mai rău ai făcut.
Ajungi să-ți spui vorba aceea: „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.” Percepi oamenii ca fiind nerecunoscători. În loc să-și manifeste recunoștința infinită pentru sacrificiul tău, pentru eforturile tale, ei vin cu resentimente, poate chiar reproșuri.
Ai făcut foarte multe și ceva tot nu este bine.
Paradoxal, când ai făcut mai puține, ai avut rezultate mai bune. Cum vine asta?
Mie mi s-a întâmplat chiar într-o duminică.
Am stat și am gătit toată ziua, în loc să mă relaxez. Am vrut să gătesc singură. M-a prins gătitul la ora 10 seara. Seara am făcut curățenie, dar totuși au rămas firimituri pe jos de la puiul Shanghai, curry de mazăre și pate de ficat. Mătura nu a fost suficientă, și nu puteam să dau cu aspiratorul la ora aceea (avem vecini cu doi copii mici), așa că am zis că las pe dimineață.
La finalul zilei, m-am băgat în pat obosită și indisponibilă pentru conectare. Luni, ce ar fi trebuit să fie o nouă zi fresh, a venit cu mare nevoie de recuperare.
Colac peste pupăză, și în cuplu am avut tensiuni. Combinația de lipsă de timp pentru noi și relaxare seara, cu mine obosită și tăioasă dimineața, au făcut ca dimineața de luni în cuplu să fie tensionată. El, vrând să fie proactiv, a pornit aspiratorul în timp ce eu îmi făceam practica de dimineață, ne-am enervat unul pe altul și dusă a fost magia dimineții de luni.
La micul dejun, am discutat. Cristi a zis: Îmi place că ai gătit. Dar a fost cam mult. Simt lipsa timpului petrecut împreună. Suntem obosiți. M-au enervat firimiturile de pe jos. Nu vreau să crezi că îți reproșez. Nu îmi place să te văd obosită. Hai de acum să facem împreună, merge mai repede.
Primul meu instinct a fost: „nu mă apreciază. Nu vede ce multe fac”.
Apoi am realizat: Universul nu mă lasă să fac prea mult. E minunat că am gătit, dar nu era nevoie atât de mult, singură. Viața vrea ca eu să mă iubesc, să mă relaxez și să-mi las serile de duminică libere. Primesc acest feedback, și îmi dau voie să știu când să mă opresc.
Aceasta este lecția pe care vreau să o împărtășesc și cu tine: găsește un echilibru între acțiune și relaxare.
Te miri, pentru că… nu-i așa? ai fost învățată că, pe măsură ce faci mai mult, cu atât primești recompensă.
Ei bine, când începi să te iubești cu adevărat, Universul nu te mai lasă să faci aceleași lucruri, fără consecințe.
Viața îți va da acest feedback: când faci prea mult, ești în dezechilibru. Ești în supracompensare.
Ca și cum Universul nu vrea ca tu să înțelegi: „Dacă fac mai multe primesc iubire.”
Ci opusul: mă pot relaxa și totul se așează în ordine și natural.
Ai avut și tu momente când ai făcut prea mult, ai ajutat prea mult, ai încercat prea mult, și rezultatul nu a fost pe măsură?